Oare?...Poate…

M-am trezit…De ce? Nu vroiam…Visam frumos…Sambata , o alta zi obisnuita,nimic special…Vin,plec,ma intorc fara o tinta anume,fara nici un plan…Doar plec,ne stiind unde am sa ajung merg unde ma calauzesc pasii unde ma duce gandul ca si cum nu ar mai fi nimeni si nimic in jurul meu…Oameni zambind pe strazi fara un motiv anume,iesind cu prietenii…dar mie nici macar de asta nu imi mai pasa…tot singura ma simt…tot fara vlaga,fara sentimente pozitive…Doar o privire goala fara sens,niste ochii care privesc prin lume k si cum ar fi de sticla…Stau pe o banca,linistita cand deodata imi vin tot felul de imagini in minte…mii de momente de clipe si sentimente care nu mi dau pace…totul se invarte in kpul meu…ma cuprinde o melncolie ce nu ma lasa sa respir si simt ca ma sufoc as vrea sa strig dupa ajutor dar buzele par a-mi fi cusute vreau sa ma ridic dar piciorele mele parca sunt afundate in betonul intarit…Mereu aceleasi intrebari…De ce eu?De ce mi-e frica de mine?De ce m-am pierdut pe drum?De ce vad fragmente din viata mea si nu ma regasesc in ele?Ajung acasa…Privesc in oglinda si tot ce vad este doar o umbra…Oare e a mea sau nu?Incep sa vorbesc cu cea din oglinda…dar nu aud nimic,atunci realizez ca tot ce avea candva sunet acum nu se mai aude…pana si ceainicul care clocoteste pe aragaz si-a pierdut suierul,ceasul si a pierdut minutele pierzand astfel masura timpului…Parca toate stateau pe loc numai ca eu…eu mergem inainte in continuare…nu stiam unde ma indrept,catre ce…catre cine,cu ce scop…Parca ceva ma tragea de mana spunandu-mi sa-l urmez…Am ajuns intr-un loc umbros…rece,fara oameni fara obiecte,eram doar eu si cu mine...Deodata aud o voce in surzina…ca si cum cineva mi’ar sopti ceva…Incerc sa inteleg ce-mi spune insa sunetul e prea slab incerc sa fug sa ma ascund,gasesc o mica gaura intr-un perete,ma ascund acolo …sunetul devine din ce in ce mai zgomotos sunand ca si cum cineva ar zgaria o tabla cu unghiile,atunci am inchis ochii,am incercat sa imi eliberez mintea de toate gandurile si inima de toate sentimentele…Am deschis ochii si am pivit in jur…Nu cred ca am reusit!Tot ce imi doream e sa ma bucur din nou de tote momentele frumoase…Sa visez iar cu ochii deschisi…Stiu ca timpul nu se poate da inapoi….Asa ca am inchis ochii pt a doua oara,nu mai conta nimic,eram fericita,in capul meu erau doar amintirile frumoase…Iar inauntrul meu era o liniste toatala…Oare l’am infruntat pe cel din oglinda?Oare a fost totul doar un vis?...Poate…